La cucaracha, în traducere gândăcelul. Cine n-a cântat și n-a dansat melodia asta măcar o dată în viață?! Câți au știut că este despre un gândăcel?! Cine nu a auzit și cine nu a recitat în viața asta fabula “Greierele și furnica”, de La Fontaine?! Cine nu a văzut și cine nu a stârpit gândaci de bucătărie?! Dar gândacul negru de baie?! Cine nu s-a jucat în viața lui cu o buburuză?! Dar cu un cărăbuș?! Cine?! Și cine și-a imaginat în viața lui că îi va mânca?!
Post scriptum
Am citit “Metamorfoza”, de Kafka în liceu și m-a cutremurat, marcându-mi definitiv înțelesul asupra vieți, dar nu m-a dus imaginația, nici măcar o clipă, la gândul că voi fi obligată să mănânc gândaci.
Nösnerland 
Aici începe ficțiunea. Nu ne obligă nimeni să mâncăm ceva, dar suntem liberi să ne imaginăm și uite cum se naște povestirea…
LikeLiked by 1 person
Convingerea mea este că vom mânca, chiar dacă nu vom ști. Poate mă înșel. Oricum, mi-a fosr destul gândul aceste și mi-a pierit pofta de mâncare..
LikeLiked by 1 person