Despre piața de carte vorbim tot mai puțin. Nu ne încântă subiectul. Preferăm premiile, diplomele, suntem oameni. Dar... o lăsăm să dispară? Ne mulțumim cu pozele care ne arată cu câte o carte în mână și atât? Noi suntem mioritici, lamentația e specialitatea casei. În îndepărtata (de noi) Australie, lumea e mai pragmatică. De ce? Urmăriți-l pe Daniel Ioniță:
Poezia la tipar – o abordare pragmatică
Nösnerland 