În esență, dragă doamnă,
ești făcută din cuvinte
care fie știu s-adoarmă,
fie știu cum să alinte,
ești făcută din nuanțe,
din forme și unduiri,
ești cântată în romanțe
și sorbită din priviri,
ești icoană-n poezie,
ești oftatul în iubire,
ești tradusă-n gelozie
și porți nume de-amăgire.
Altfel, ești o mediocră
pierdută în iarba lumii,
ești o biată prizonieră
ce-a uitat trecerea vremii,
prefăcută de amaruri
într-o stâncă colțuroasă,
pustiită, fără haruri,
ce-a uitat a fi frumoasă.
În esență, dragă doamnă,
doar cuvintele-ar mai ști
să dea viață, dintr-o toamnă,
primăverii timpurii.
Dora Budăcean
Nösnerland 