Un înger cu sandale și aripi de aramă m-a călăuzit binevoitor într-un turn măreț și luminos cu trei ferestre, ca cele ale Templului din Ierusalim. Priveam deasupra lucrurilor mici și a norilor de singurătate. Noaptea zăream în depărtări zeul cu arcul și săgeți de argint. În somn vedeam mai clar decât în miezul zilei toate ființele pe care le-am iubit. Călători erau printr-o pădure moartă de arbori răsturnați, cu vârfurile înfipte în pământ și rădăcinile crescute-n cer. Tocmai când m-am liniștit, brusc, capul secerat mi se rostogolea pe o pășune verde. Și îngerul și arama s-au topit.
Romulus Moldovan
Nösnerland 