Bertolt Brecht
Lob des Zweifels
Gelobt sei der Zweifel! Ich rate euch, begrüßt mir
Heiter und mit Achtung den
Der euer Wort wie einen schlechten Pfennig prüft!
Ich wollte, ihr wäret weise und gäbt
Euer Wort nicht allzu zuversichtlich.
Lest die Geschichte und seht
In wilder Flucht – die unbesieglichen Heere.
Allenthalben Stürzen unzerstörbare Festungen ein und
Wenn die auslaufende Armada unzählbar war
Die zurückkehrenden Schiffe
Waren zählbar.
So stand eines Tages ein Mann auf dem unbesteigbaren Berg
Und ein Schiff erreichte das Ende des
Unendlichen Meeres.
O schönes Kopfschütteln
Uber der unbestreitbaren Wahrheit!
O tapfere Kur des Arztes
An dem rettungslos verlorenen Kranken!
Schönster aller Zweifel aber
Wenn die verzagten Geschwächten den Kopf heben und
An die Stärke ihrer Unterdrücker
Nicht mehr glauben!
O, wie war doch der Lehrsatz mühsam erkämpft!
Was hat er an Opfern gekostet!
Daß dies so ist und nicht etwa so
Wie schwer wars zu sehen doch!
Aufatmend schrieb ihn ein Mensch eines Tages in das Merkbuch des Wissens ein.
Lange steht er vielleicht nun da drin und viele Geschlechter
Leben mit ihm und sehn ihn als ewige Weisheit
Und es verachten die Kundigen alle, die ihn nicht wissen.
Und dann mag es geschehn, dass ein Argwohn entsteht, denn neue Erfahrung
Bringt den Satz in Verdacht. Der Zweifel erhebt sich.
Und eines anderen Tages streicht ein Mensch im Merkbuch des Wissens
Bedächtig den Satz durch.
Von Kommandos umbrüllt, gemustert
Ob seiner Tauglichkeit von bärtigen Ärzten, inspiziert
Von strahlenden Wesen mit goldenen Abzeichen, ermahnt
Von feierlichen Pfaffen, die ihm ein von Gott selber verfaßtes Buch um die Ohren schlagen
Belehrt
Von ungeduldigen Schulmeistern steht der Arme und hört
Daß die Welt die beste der Welten ist und daß das Loch
Im Dach seiner Kammer von Gott selber geplant ist.
Wirklich, er hat es schwer an dieser Welt zu zweifeln.
Schweißtriefend bückt sich der Mann, der das Haus baut, in dem er nicht wohnen soll.
Aber es schuftet schweißtriefend auch der Mann, der sein eigenes Haus baut.
Da sind die Unbedenklichen, die niemals zweifeln.
Ihre Verdauung ist glänzend, ihr Urteil ist unfehlbar.
Sie glauben nicht den Fakten, sie glauben nur sich. Im Notfall
Müssen die Fakten dran glauben. Ihre Geduld mit sich selber
Ist unbegrenzt. Auf Argumente
Hören sie mit dem Ohr des Spitzels.
Den Unbedenklichen, die niemals zweifeln
Begegnen die Bedenklichen, die niemals handeln.
Sie zweifeln nicht, um zur Entscheidung zu kommen, sondern
Um der Entscheidung auszuweichen. Ihre Köpfe
Benützen sie nur zum Schütteln. Mit besorgter Miene
Warnen sie die Insassen sinkender Schiffe vor dem Wasser.
Unter der Axt des Mörders
Fragen sie sich, ob er nicht auch ein Mensch ist.
Mit der gemurmelten Bemerkung
Daß die Sache noch nicht durchforscht ist, steigen sie ins Bett.
Ihre Tätigkeit besteht in Schwanken.
Ihr Lieblingswort ist: nicht spruchreif.
Freilich, wenn ihr den Zweifel lobt
So lobt nicht
Das Zweifeln, das ein Verzweifeln ist!
Was hilft Zweifeln können dem
Der nicht sich entschließen kann!
Falsch mag handeln
Der sich mit zu wenigen Gründen begnügt
Aber untätig bleibt in der Gefahr
Der zu viele braucht.
Du, der du ein Führer bist, vergiß nicht,
Daß du es bist, weil Du an Führern gezweifelt hast.
So gestatte den Geführten
Zu zweifeln!
Bertolt Brecht
Laudă îndoielii
Binecuvântată să fie îndoiala! Vă sfătuiesc, salutați
Cu veselie si cu respect
pe cel ce încearcă cuvântul ca pe un ban fals!
Aș vrea să fiți înțelepți și să nu
vă dați cuvântul prea încrezători.
Citiți povestea și vedeți
armatele invincibile –
în zbor sălbatic .
Peste tot cad cetăţi indestructibile şi
în timp ce
armata e fără număr
la plecare
Navele care se întorc
sunt numărabile.
Într-o zi, un bărbat stătea pe muntele de neescaladat
iar o navă a ajuns la capătul
Mării infinită.
O, plăcerea datului din cap
Despre adevărul incontestabil!
O, leac curajos al doctorului
administrat bolnavului irecuperabil!
Dar cea mai frumoasă dintre toate îndoielile
Când deznădăjduiţii slăbiţi ridică capetele şi
nu mai cred
în puterea asupritorilor lor!
O, cât de greu a fost câștigată
dogma!
Ce sacrificii a costat!
Că așa este și nu este
Cât de greu a fost de înțeles!
Cu un oftat de ușurare, o persoană a notat într-o zi în
caietul de notițe.
Poate că stătea acolo de multă vreme și de multe generații
trăiesc cu el și-l văd ca înțelepciune veșnică
Iar cei care știu îi disprețuiesc pe toți cei care nu-L cunosc.
Și atunci se poate întâmpla să apară o suspiciune, pentru că experiență nouă
Suspiciunea cu privire la exprimare naște îndoiala.
Și în altă zi, un bărbat taie din caietul de notițe
îngândurat o propoziție.
Se urlă comenzi, e cercetat
Inspectat dacă e apt
de către medici cu barbă
Admonestat de ființe strălucitoare cu insigne de aur
Despre preoții solemni care ii dau peste urechi cu o carte scrisă de Dumnezeu însuși
lămurit
de profesori nerăbdători săracul stă și ascultă
Că lumea este cea mai bună dintre lumi și că gaura
În acoperișul camerei sale este plănuit de Dumnezeu însuși.
Într-adevăr, îi este greu să se îndoiască de această lume.
Șiroind de sudoare, omul care construiește casa în care nu ar trebui să locuiască se aplecă.
Dar și omul care își construiește propria casă se chinuie și el picurând în sudoare.
Există cei care nu ezită, care nu se îndoiesc niciodată.
Digestia lor este genială, judecata lor este infailibilă.
Ei nu cred faptele, se cred doar pe sine.
În caz de urgență
Trebuie să crezi faptele,
răbdarea ta cu tine însuți
este nelimitată
pe argumente
Auzi cu urechea colosului.
Cei care nu ezită, care nu se îndoiesc niciodată
Faceți cunoștință cu cei care se îndoiesc, care nu acționează niciodată.
Ei nu se îndoiesc pentru a lua o decizie, ci mai degrabă
Pentru a evita decizia.
Capetele lor
FolosiTE numai pentru agitație.
Cu o expresie îngrijorată
Avertizează ocupanții navelor care se scufundă în apă.
Sub securea ucigașului
se întreabă
dacă nu este și el om.
Cu remarca murmurată
Întrucât problema nu a fost încă investigată,
se urcă în pat.
Activitatea lor consta in nehotărâre.
Cuvântul lor preferat este: nu sunt gata să spună.
Desigur, dacă lăudați îndoiala
adicănu lauda
ci îndoiala
asta este disperare!
Ceea ce ajută îndoielile
Cine nu se poate hotărî!
Poate acționa greșit!
Cine se mulțumește cu prea puține motive
rămîne în pericol
de a avea nevoie de prea multe
Tu care ești lider, nu uita
Că ești pentru că te-ai îndoit de lideri.
Deci permite celui condus
să aibă dubii!
Nösnerland 