William James Sidis, a avut cel mai mare IQ, respectiv între 250 și 300, sau, cel puțin, așa zic sursele avizate. Vorbea, scria și citea, de mic, de pe la un an, mai multe limbi, vreo opt sau nouă, inclusiv latina. La vârsta de opt ani, de deștept ce era, a inventat o limbă numită Vendergood. Pe care de altfel o vorbea doar el. Evident, pentru că doar el o și înțelegea.
O terasă care ne îmbia cu un panou mare pe care scria “bine ați venit” în toate limbile pământului, într-o țară a cărei limbă nu am reușit să o învăț niciodată. Fiind cald, si noi însetați, ne-am așeza la o masă Bine a venit și chelnerul. Noi, încrezători, am cerut patru beri, în engleză, în germană, în franceză, în italiană. Din zâmbetul binevoitor pe care ni l-a afișat la început, fața lui căpătase acum o expresie ciudată, ușor tâmpă, dar nicidecum jenată. Din nefericire, niciunul dintre noi, eram patru, nu știam limba lui, singura pe care el o știa, riscând deci să rămânem însetați. Așa că am luat meniul scris în aceleași toate limbile pământului și i-am arătat prin semne ce dorim. A dat din cap, a plecat și ne-a adus berile, spunându-ne ceva în limba lui în timp ce zâmbea larg. Poate ne-a urat poftă bună, poate ne-a înjurat. Noi am zâmbit și am spus mulțumim în limba română, că alte limbi ale pământului pe care le știam ne-au fost degeaba, nu ne-au folosit nici măcar să cerem o bere.
Recent îmi este dat să citesc un text în aceeași limbă pe care tot nu o știu, deci nu am cum citi textul. Mă simt frustrată. Mă gândesc că IQ-ul meu este atât de mic, încât, iată, nu pot citi un text pentru că nu am reușit să învăț o limbă pe care alții consideră că ar trebui să o știu.
20 noiembrie 2022
Nösnerland 