Sunteţi cu lumina?

Îmi amintesc, că într-o etapă a vieţii, îmi câştigam existenţa vânzând jaluzele.
Aveam o mapă neagră sub braţ, în care îmi căram mostrele, contractele, ruleta şi alte ustensile
necesare meseriei.
La sate, de obicei, mergeam duminică după-masă. Ştiam că atunci am cele mai multe şanse de a-i găsi pe gospodari acasă.
De multe ori, intram în curte, după ce înainte strigam de mai multe ori: „ Hallo! E cineva acasă?”...şi se adeverea că de fapt doar dulăul care dormea pitit la umbra şurii era prezent.
Dar, de cele mai multe ori, apărea în prispă câte o ţaţă, vădit deranjată de prezenţa mea, şi întreba, cu mâinile proptite-n şold:
„- Sunteţi cu lumina?”
Eu de fapt eram chiar cu opusul luminii...dar de multe ori am reuşit să vând...chiar şi întunericul.
Întunericul care a adus lumina în casă.