Des-compunere (7)

mi-ai cerut să mor de îndată ce ai pășit în trupul meu
și să renasc după chipul și asemănarea lor
a celor pe care i-ai iubit fără să-i locuiești
m-am plâns de dorul pierderii mele
a celui nepârguit și temător
dar tu mi-ai zâmbit parabolic ca un oracol
aveai toate cărțile bune
degetele lungi înfipte tandru în carnea mea firavă
îmi amorțea fricile
am oglindit în goliciunea mea visele tale despre ceilalți
am sorbit împreună licorile nopții
eu otrăvindu-mă cu firescul uitării de mine
tu admirându-mă cum devin o ruină a poftelor tale