Din memoria radăcinii uscate
Pământul călcat 
De tălpi mult prea aspre
Vindecându-şi nevrozele toate
Cu-aduceri aminte
Când verzi, când albastre,
Împinge spre scoarță 
Sămânța cu viață
Umplând goluri gri
Cu verde speranță

Se naște din nou,
Din capricii și toane
Anotimpul obraznic
Care mușcă din Soare
Și obligă din nou
Fluturi să zboare
Gata să-nvie, gata să moară,
Mereu gata să soarbă
-Pentru prima și ultima oară-
Nevroza în verde
Din firul de iarbă

Laura C Munteanu