Raluca nu-și putea stăpâni emoțiile. Îi transpiraseră palmele și buzele îi amorțiseră. Era pentru prima oară în casa lor. Se mai întâlniseră, dar pe fugă, acum vreo patru ani, când veniseră ei odată la Alin. S-au întâlnit la un restaurant. Era iarnă, foarte frig și ei veneau de undeva din America de Sud, Brazilia sau Uruguay, nu reținuse exact de unde, erau bronzați și exuberanți. - Ei sunt părinții mei, a spus Alin și ea nu a putut decât să îngăimeze un îmi pare bine. Pe atunci relația lor era la început.
Ea venise îmbrăcată simplu, în pantaloni și o bluză, hainele cu care fusese la serviciu. Nu erau neapărat urâte, dar când o văzu pe Ileana, mama lui Alin, se simți ca o râmă. Era elegantă, coafată perfect, cu manichiura proaspăt făcută, și cu multe, foarte multe, bijuterii. Îi sări în ochi un inel cu o piatră mare albastră pus pe deget lângă verighetă. Ileana îi observa privirea.
- Vai, zise, îți place? Nu-i așa că este superb?! Nick mi l-a dăruit la aniversarea de douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. Ileana își țuguie buzele botoxate, nu exagerat, e drept, ci atât cât să reducă ridurile, cum era de altfel toată fața, de când zâmbea i se mișcau doar buzele, și i se adresă miorlâit. - Noi am comandat scoici. Am auzit că aici sunt foarte bune. Alin a spus că ție nu îți plac. Nu am știut ce să-ti comandăm. Simți cum privirea Ileanei o înțeapă. Raluca era frumoasă, auzise asta des, toată lumea îi spunea că este frumoasa, deși ea nu crezuse niciodată ca ar fi adevărat. Ori Ileana nu se simțea confortabil în preajma unei alte femei frumoase. Zâmbi și spuse cât putu de firesc. - De altfel nici nu îmi este foame. Dar am să comand o salată de fructe, mulțumesc. Zâmbetul Ilenei rămăsese pe față, așa, neschimbat. Nu se simțea în largul ei. O deranjau privirile sfredelitoare ale Ileanei. Nu-i plăcuse nici cum o măsurase dezaprobator cu privirea din cap până în picioare când a intrat în restaurant. Întârziase, dar nu venise cu gândul de a impresiona pe nimeni. Nu știa mare lucru despre părinții lui Alin, nu întrebase și el nu spusese. Și-apoi, încă nu știa încotro se îndreaptă relația lor, cert era doar că îi plăcea să fie în preajma lui Alin, era diferit de băieții pe care îi cunoscuse ea până acum. - Am avut o urgență la serviciu, s-a scuzat anemic și Ileana a făcut o grimasă insesizabilă, dar ea o văzuse. „Este clar că nu sunt din lumea voastră, dar ai să mă crezi sau nu, nici eu nu înțeleg de ce m-a adus Alin azi aici”, zise în gând. Apoi tare. - Nu am să stau foarte mult, vă las să vă petreceți seara în liniște. Sunt convinsa că vă este dor de Alin în fiecare zi, ar fi păcat să nu vă puteți bucura împreună de clipele acestea rare.
Alin venea dintr-o familie foarte bogată, bunicul lui construise un imperiu în domeniul materialelor de construcții, iar cei doi băieți ai lui, Nicolae, Nick pentru Ileana, și Petru, au preluat afacerea și au extins-o. Practic, erau putred de bogați. Dar niciunul dintre ei nu se ferea de muncă. Așa crescuseră. Își permiteau maxim două concedii pe an și acelea strict cu familia, și câte un weekend, doar ei doi, la pescuit. Aveau lacul lor, pe care îl transformaseră în punct de atracție pentru pescari și turiști. Exista și un ștrand, restaurant și loc de joacă pentru copii. Când mergeau ei doi la pescuit nimeni nu știa cine sunt, stăteau pe lac ca oricare dintre ceilalți pescari și își savurau clipa de liniște. beau bere și vorbeau nimicuri, orice în afară de afacerea lor.
Petru avea două fete, ambele studente în străinătate. Soția lui, Dana, era farmacistă și avea un lanț de farmacii întins deja în toată țara. - Nu știi niciodată ce se poate întâmpla, spusese. O afacere în plus în familie nu strică. Și apoi, eu aș muri să stau fără să fac nimic. Se referea la Ileana și toată lumea știa că nu se suportau și ele nu se fereau să o arate.
Ileana făcuse tot ce trebuia. A făcut, doi băieți. În rest, pentru ea lupta asta se încheiase. Asigurase moștenitorii potriviți pentru afacerea de familie. Pe Dana o disprețuia, nu dădea doi bani pe răutățile ei. Din punctul ei de vedere erau nejustificate. Și tot din punctul ei de vedere îi era superioară Danei. Dana nu era nici frumoasă, dar mai mult decât atât, era calculată și rece ca o cutie de conservă. Se căsătorise cu Petru din studenție, știuse exact ce vrea.
Alin alesese să fie cercetător și lucra la o fabrică de medicamente. Asta visase de mic copil. Nick îi amenajase un mic laborator într-una din încăperi, unde Alin stătea cu orele, până venea Nick să îl trimită la culcare. Nick nici nu încercase măcar să îl determine să renunțe la pasiunea lui. Nu avea niciun sens să-l forțeze pe Alin să facă ceva la care nu se pricepea. Alin nu era capabil nici să bată un cui. Pentru Nick era perfect așa, mai ales că Bebe, cel de-al doilea băiat, și fratele lui Alin, părea să fi moștenit pasiunea și talentul tatălui lui Nick. Și nu numai. Îi semăna atât de bine, că de multe ori lui Nick îi dădeau lacrimile când îl privea pe Bebe.
Chiar vorbise cu Petru, erau la lac, în una din zilele lor de deconectare, și Petru a râs: - Măcar unul din patru. Eu, de fapt, m-am bucurat că am avut fete. Sunt liniștit că și-au ales calea lor. Noi doi am făcut ce a trebuit. Nu mă plâng, dar ce rost are toată averea asta dacă nu te știi bucura de ea? - Știi, Petru, uneori aș fi vrut ca și Bebe să-și aleagă o altă cale. - Bebe și-a ales calea lui. E tata pus în picioare. Uneori când mă uit la el... - Are aceeași privire ca tata.. Îți spun sincer, nu prea îndrăznesc să îl contrazic, râse Nick. Au ciocnit berile și au râs amândoi. Acum le dădea mâna. Atunci, o privire de-a tatălui lor le îngheța orice urmă de zâmbet. Dar erau alte vremuri.
Ileana era frumoasă și a știut să profite de asta.. Crescuse într-un sat uitat de lume, într-o zona cu veri secetoase și ierni geroase. Tatăl ei nu era un om rău, lucrase la o fabrică de mobilă într-un oraș la treizeci de kilometri de satul lor, făcuse naveta ani în șir, dar când se desființase fabrica rămăsese fără serviciu. Lucra pe unde apuca și găsea de lucru, în construcții mai ales. La șaisprezece ani Ileana s-a săturat de sărăcie și a plecat la Constanța. Și-a găsit de lucru pe la hoteluri, făcea curățenie. Apoi s-a îndrăgostit de ea un afacerist bogat din zonă și a devenit iubita lui. Dar nu a durat. După vreo trei ani a părăsit-o pentru o nouă iubită. A fost un gentleman totuși, îi cumpărase un apartament, o mașină și îi dăduse bani cât să o ducă bine. Plus că o angajase în port, la una din firmele lui. Dar nu la curățenie.
Pe Nick l-a cunoscut într-un club, la o petrecere cu prietenii. Și a fost dragoste la prima vedere. Mai ales că Ileana a rămas însărcinată după două luni. Nick a fost fericit. În fond, își dorea o familie. Nu același lucru se putea spune despre mama lui Nick. Însă Ileana se știa face plăcută când voia. Nu i-a ieșit niciodată din cuvânt mamei lui Nick, îi cerea sfatul pentru orice, o ajuta cu de-ale casei, se îmbrăca pe gustul ei. Apoi, după ce a terminat Nick de construit casa și s-au mutat, mergea zilnic la o cafea la mama lui Nick și niciodată nu mergea cu mâna goală. O acceptase până la urmă, mai ales după ce l-a născut pe Alin. Numele lor mergea mai departe.
Raluca îl privi pe Alin care dormea liniștit lângă. Îl invidia. Ea se perpelise toată noaptea. Mai erau trei zile până la nuntă. Nunta lor.
Lasă un răspuns