Da. Iluminarea este un proces destructiv, ea presupune renunțarea la tot ce e fals, presupune recunoașterea adevărului oricât ar fi acesta de tulburător. Ne deranjează? Evident, dar trebuie să învățăm să trăim cu acest deranj sau - să renunțăm la adevăr și să ne cultivăm în continuare iluzia.
Cine se opune în primul rând rostirii adevărului în public? Cei care dețin controlul și în consecință speră să controleze și adevărul pe care nu-l mai pot controla din clipa în care oricine își poate rosti adevărul în public, fără aprobare prealabilă din partea deținătorilor puterii.
De ce credeți că Moise s-a întors de pe munte cu legile cioplite în piatră? - pentru ca acestea să nu mai poată fi modificate.
De ce credeți că statul socialist controla cu mare grijă fiecare cuvânt scris, inclusiv nevinovatele mașini de scris trebuiau înregistrate și autorizate?
Libertatea nu garantează dispariția dorinței de a-i controla pe ceilalți. Priviți în jur: încercările sunt nenumărate, prea cucernice sau laice, patriotice sau cosmopolite, suveraniste sau globaliste.
Nimeni nu poate fi condamnat pentru faptul că vrea să fie controlat fiindcă așa se simte mai în siguranță. Respectând libertatea trebuie să-i recunoaștem fiecăruia dreptul de a alege.
Like this:
Like Loading...
Related
Published by zorindiaconescu
Freelance journalist and writer
View all posts by zorindiaconescu
Dacă aleg să spun adevărul, public, câți îl vor accepta.? Și ce mă fac când, desi respect dreptul fiecăruia de a alege, al meu nu este respectat?.
LikeLiked by 1 person
Riscul de a spune adevărul în public a fost numit de Steinhardt – obligație. Mințind ne mințim și pe noi. Tăcerea e un caz particular al minciunii. Cât despre respectarea drepturilor individuale, vezi exemplul lui Gandhi.
LikeLike