Începe cu un zgomot de sticlă spartă și se încheie aproape ca în “Portretul lui Dorian Gray. Între cele două momente se desfăsoară o poveste spusă dezinvolt, făra complexe. E una din poveștile acelea care nu explică prea multe dar care te implică. Veți afla făra îndoială urmărind linkul de mai jos:
Ana Maria Someșan: Culori complementare
Nösnerland 