Eram o verde frunză
Prinsă viguros de-un ram.
Sub mine, cu iarba tunsă
Priviri smaraldine-ncrucișam.

Și-mi mângâiau nervurile
Raze de soare, lucitor.
În mine, seve pulsatile,
Trezite de mlădierea crengilor.

Toamna, florile-și stinge pe tăcute
Și-ascunde al ierbii verde crud
Sub ruginiul frunzelor căzute,
Doar eu, agățată de-un ram de dud

Savurez încă roua de miere
A toamnei care m-a legat
Să port bucurie, dar și durere
Sub mantia poeziei ce m-a-mbrăcat.

-Rodica Fercana-