Un gard mic desparte casa mea de cea a vecinului. Deoparte un cireș, de cealaltă un lemn galben. Casa de dincolo de gard a fost a unei doamne însingurate, unguroaică, ce a suferit din dragoste. La ea în curte un cireș. Dincoace de gard a fost un preot, român. A suferit din credință. La el în curte lemnul galben. Casele lor, acum ale noastre, au fost mai demult ale unor oameni ce au plecat din calea războiului. Un neamț, un evreu, unul doctor altul altceva. Fiecare din cele două case are câte o cameră, – așa au fost gândite de la început-, în care oamenii să cânte când se întâlnesc.
Un gard mic stă între cireș și lemnul galben. Nimeni nu știe când au fost sădiți sau de ce au ieșit unul lângă altul, dar din prea marea lor înțelepciune coroanele li s-au unit pe deasupra, înflorind împreună în culorile alb-galben ale Apusului, chiar de Paștile Răsăritului.
(poveste adevărată, ușor de înflorit)
Doresc tuturor și sper la Învierea întru Renaștere împreună!
Mulțumesc Radio Renașterea care, invitându-mă să adresez ascultătorilor săi un mesaj de Paști, mi-a oferit șansa să văd înțelepciunea cireșului și a lemnului galben.
Christos a înviat!
ROC
Leave a Reply