Despre poetul care nu scrie poezie

…așa susține el

admite că scrie

dar nu poezie

în niciun caz poezie

cititorii văd poezie

înțeleg poezie

dar asta e problema lor

dar nu întru totul

cei care susțin că poetul scrie poezie

sunt de rea-credință

spun amicii poetului

iar alții susțin

că au fost spălați pe creier

totul se transformă până la urmă în cenzură

părțile invocă încălcarea dreptului la liberă exprimare

și un comentator de ocazie

constată la o bere

că nici literatura nu mai e ce-a fost

din ce se poate face o poezie?

iei un sentiment – de preferință al tău

îl înțelegi mai bine

îl treci prin toate încercările posibile

și îl omori la urmă

poeziile vesele nu sunt credibile

prea timizi ca să poată fi sinceri

mulți se feresc, nu le place acest procedeu

ei nu vor sa iasă în fața publicului cu sentimente trecătoare

de aceea aleg dragostea de patrie și Dumnezeu

în hainele de duminică poezie pare mai solemnă

dar… rămâne alegerea

îi convingi pe ceilalți

sau te convingi pe tine?

Episodul zero

realitatea este o superstiție

asumată doar în mistice festivități

unde așteaptă

să o elibereze Ana Ipatescu

din colivia gândurilor

și așa liberă

să plutească între constelații de poeți

– iar judecata de pe urmă a cuvintelor

nu se va mai ține niciodată…

de ce să nu fie arta un joc

iar jocul o artă? 

– nu se mai fac înscrieri!…

 strigă disperat un profet parțial recunoscut

între timp afară plouă liniștit

și din când în când bate vântul

imperiile nu au nevoie de admiratori

osanale râvnite de suflete slabe plictisesc imperiile

provocările sunt prilejul de a-și demonstra puterea

noi – nu avem voie

să uităm de putere, să uităm de imperiu

nesimțiți cum suntem –

nu imperiul trebuie

să ne amintească măreția sa

noi trebuie să o visăm noaptea

și să ne trezim înspăimântați la ore mici

uitarea de imperiu e o insulta foarte gravă

iar imperiul odată provocat e obligat

să răspundă brutal, în aplauzele sicofanților

doar i-a fost încălcat un drept sacru

și de cine? – de niște rătăciți

pe care imperiul nu-i poate ierta fiindcă

imperiile nu iarta și

nu au nevoie de admiratori

iarna sufletelor

au înghețat cuvintele în iarna sufletelor noastre

s-au sfărâmat în mii de cristale și au dispărut în ceața dimineții

analiștii cu bujori în obraji au spus că e mai bine așa

erau prea multe cuvinte și trebuie asigurată egalitatea de diplome

să ajungă la toată lumea – descărcați aplicația gratuită!…

și cine să învețe atâtea cuvinte pe de rost? – și cine

mai are nevoie de sintaxă când nu te mai ascultă decât motanul

între două reprize de somn

în castelul de gheață

nirvana așteaptă, fără speranță dispare și teama  

cândva o metaforă sângele rece e noua realitate

în Imperiul Tăcerii a dispărut baricada

noi ne-am împrăștiat în vânturile reci

În lumea…..

În lumea care nu există am fi atât de fericiți

am face lucruri importante – și cât de repede

se ridică în nori castele argintii

ne facem poze cu stema imperiului din alte vremuri

așteptăm să ne crească aripioare din umeri

și incantații din urechi …

În lumea care nu există am fi atât de fericiți

am plânge umăr la umăr destinul potrivnic

am recita din fabule și singuri ne-am cânta

din liră degeaba …

În lumea care nu există am fi atât de fericiți

și n-am mai fi nedreptățiți

în lumea care nu există