Jurnalul unui nostalgic incurabil (1)

“ In concluzie, este greu de spus cine are cu adevărat dreptate. Întrebarea care rămâne este dacă Suedia, după ce a inventat medicina digitală, folosirea dronelor in asistenta medicală, centura de siguranță cu prindere in trei puncte și fermoarul va fi acum un pionier și în sistemul de învățământ doar cu note de trecere.” >> RFI>> [citiți restul aici]>>

Problema mea este că nu mi-a dispărut complet memoria, așa că îmi amintesc fără să vreau de “industrializarea” liceelor noastre pe la sfârșitul anilor 70 (secolul 20). (În privința datei e posibil să mă înșel, dar asta n-are importanță). Atunci Marele si unicul partid a decis “generalizarea învățământului de 10 clase”. Evident, cu mult patos și mândrie patriotică. Dar… pentru înscrierea în treapa I (clasele IX și X) se dădea examen. Un examen la care… nu existau decât reușiți (din moment ce era obligatoriu).

La începutul acelei etape mărețe a învățământului nostru preuniversitar elevii erau înscriși cu medii de 2 – 2,50 – etc… și se formau niște clase beton. În înțelepciunea sa, inspecotratul școlar prin niște tovarăși demni de toată încrederea a venit, ne-au adunat într-o ședință (arma de bază a partidului) și ne-au explicat că nu are rost “să sondăm prostia” (citat preluat din cuvântul tovarășului care ne lumina pe noi).

Problema colegilor care corectau (la matematică și română) era cum să dai nota 5 pe o lucrare care nu conținea nimic, chiar nimic… (cu excepția subiectului copiat de pe tablă)??!! Soluția a venit din înțelepciunea ardelenească: după ritualul cu scrierea subiectului, etc., etc… un profesor de specialitate venea prin clase (chipurile să verifice dacă subiectul a fost comunicat corect)… și le rezolva, pe tablă, într-un colț, o parte mică dintr-un subiect, atât cât să le poți da un 5 pe lucrare. Și iată cum toți elevii din România Socialistă aveau note de trecre la examenul de treaptă.

E clar că suedezii sunt mult în urma noastră. Unde suntem noi? Asta e mai greu de spus. Nu e treaba unui biet pensionar să răspundă la astfel de întrebări. Mai ales că citesc pe facebook că “un liceu absolvit în anii aceia face cât o facultate si un masterat de azi”… Am citit eu cu ochii mei. Ce să zic? Nimic. Nu e treaba mea să mă amestec în polemici care nu mă privesc.

Z. D.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.