Mihai Eminescu a pictat „idei” cu un liant rezultat din amestecarea geniului său cu suferinţa. Prin „imagine” Eminescu ne pune automat în mişcare resursele instinctului, care lovesc ca un şoc, dar nu ne depărtează de adevăr, ci-i conturează misterul (viziuni ,vise,etc.), fără să-l risipească, explorează in adâncuri,”în subconştient”. Eminescu a văzut bine în viitor, pentru că a învăţat de la înaintaşi.

Prefață la cartea ”Din Tainele curcubeului”

Crezul meu scânteiază doar prin cunoașterea noului, prin cuprinderea frumosului din arte. Pe aici, în calitate de mângâietor al cărților, mă opream și mă opresc să pătrund în adâncul lucrurilor.

Eminescu a venit din viitor ( scriere sub formă de haibun)

Pentru a-mi astâmpăra mai bine setea am învățat exersând în mai multe domenii ale artei. Am făcut și mult voluntariat, aplicând cele studiate și în cercuri de elevi (cerc de recitatori, cenaclul literar, cerc de pictură, ceaiul literar al cadrelor didactice, care rezistă și astăzi, dar ceva mai restrâns), Toate aceste încercări au dat roade bogate, finalizându-se cu scrierea unor cărți (esențializări în poezie ,proză, și teatru), organizarea a mai multor expoziții (de grup și-n străinătate (peste 25 personale și tot atâtea cu elevii) și a unor albume de artă ( care cuprind :desen , grafică ,pictură,colaj ), scrieri de specialitate ( dintre ele publicate și-n străinătate – IFLA). Acum drumul căutărilor m-a apropiat de câțiva poeți însetați de lumină, care au urcat prin opera lor la nivelul astral. Ei au au reușit să miște universul și lucrurile vizibile și cele ascunse privirilor omenești și să le înalță la nivelul sufletesc. Am zăbovit mult pe aceste tărâmuri, plin de urcușuri și coborâșuri, printre trestii de lumină. Din aceste căutări s-au deschis alte porți cu alte viziuni cu alte taine neștiute. Acești poeți au, îmbrățișat întregul, prin curentele din vremea lor, din mai multe domenii ale cunoașterii. Ei mi-au adus alte convingeri, care și acum îmi cresc aripi și-mi șoptesc: „Mai bine nefericit în cunoaștere decât fericit cu ochii închiși”(Gh. Iancovici). Urcușul străbătut, săpăturile adânci și fiorii negrăiți ai dorinței mă îndeamnă să scriu o altfel de carte, utilă cititorului zilelor noastre,care siliți de împrejurări – viteză, intensitate, învățarea cu privirea, lipsa timpului pentru meditație etc., să poată găsi informații de formare într-o unitate mai scurtă de timp și să poată gusta din apa izvoarelor nesecate ale fântânile clădite de titani, care au uluit omenirea prin viziunile lor.

Cartea cuprinde un poem, un haibun (curent literar japonez) și câteva poeme scurte pentru fiecare dintre cei 7 poeți ,de care greu m-am putut desprinde. Aranjarea poeților este ordonată în funcție de viețuirea fiecăruia, urmată de încercările mele. Am credința că aici vor zăbovi câțiva cititori ,care caută o cărare spre miezul din sâmburele poeziei. Poeții studiați sunt: – Dante Alighieri – William Blake – Johann Wolfgang von Goethe – Mihai Eminescu – Lucian Blaga – Odysseus Ellytis – Nichita Stănescu Eminescu a venit din viitor ( scriere sub formă de haibun) “Numai arta şi filozofia, numai întrebările vii pot ţine omenirea trează şi împiedica amorţirea sufletului” – – Nicolae Steinhard Mihai Eminescu a venit din noaptea viitorului, reînviind noi formule ale mişcării profunde a spiritului.

Dacă ne apropiem numai de cugetarea:”Citeşte! Numai citind creierul tău va deveni un laborator nesfârşit de idei şi de imagini”, vom simţi cum se nasc în noi forţe clocotitoare, care ne răscolesc toate amintirile, pentru că acest text este proiectat în perspectiva eternităţii. Marile focuri dezvelesc frumuseţea – lumină-n stele Gândiţi-vă ce sprinteneală măiastră se produce când “citim”: ne frământăm, ne însufleţim, ne apropiem de orizonturi noi ale nemărginirii. Când “citim”, putem transforma”universul ideilor” din carte in sfera vieţii noastre,îl putem experimenta, înălţindu-ne, uneori, atât de sus, până-n lumea zeilor (dacă n-am citi, ne-am trezi într-un deşert fără sfârşit). Mihai Eminescu ne lasă libertatea de a “citi” fără a ne condiţiona domeniul lecturii, indiferent de rasă sau sex (răspude exact cerinţelor actuale de lectură pretinse de Consiliul Europei). Eminescu este şi un reductor ce vorbeşte ochilor şi minţii, restrângând textul pe care-l exprimă astfel, încât fraza alunecă spre vizual şi putem învăţa cu privirea, putem vedea luminile in care pătrundem (cosmos, viitor etc.), vom lua act de ele, dacă ne înarmăm şi cu forţe din însăşi puterea imaginii.

Icoana din noi – sporeste frumuseţea nemărginirii Deci “Imaginea” înlocuieşte in acest text “prestigiul cuvântului”( a constatat şi Napoleon că o imagine înlocuieşte o mie de cuvinte).Mihai Eminescu a pictat „idei” cu un liant rezultat din amestecarea geniului său cu suferinţa. Prin „imagine” Eminescu ne pune automat în mişcare resursele instinctului, care lovesc ca un şoc, dar nu ne depărtează de adevăr, ci-i conturează misterul (viziuni ,vise,etc.), fără să-l risipească, explorează in adâncuri,”în subconştient”. Eminescu a văzut bine în viitor, pentru că a învăţat de la înaintaşi. Se pare că de la Baudelaire a înţeles ce este poezia. Acesta susţinea că :„poezia este rezultatul picturii, căci ea zace în sufletul privitorului şi geniul constă în a-l deştepta”. Creşte în culori frumuseţea tăriilor – visul din ploi Mihai Eminescu ne îndeamnă să fim liberi şi „să nu ne smerim”, dar”noi ne împăunăm cu pene străine”, ţinându-l pe el ascuns în dulapurile minţii noastre şi nu strigăm cu voce tare că Mihai Eminescu ne-a adus mai aproape de frumuseţe, de Dumnezeu.

Victoria Fătu Nalațiu

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.