Ancheta noesnerland.com (-1):Menuț Maximinian

1. 1.Tocmai ce a apărut pe piaţă volumul Ultimul înger la Editura Neuma, condusă de Andrea Hedeş. Prefaţa este semnată de Horia Bădescu, iar ilustraţiile ce însoţesc versurile aparţin artistului Marcel Lupşe. Este un proiect de suflet pentru cei mari şi cei mici, pornit din copilărie, când bunica îmi spunea că am un înger păzitor, să am grijă ce fac că el mă vede mereu, iar seara să-mi spun Îngeraşul. Sunt poezii dedicate, în exclusivitate, îngerului, cel care apare încă de la naştere în viaţa noastră în diverse ipostaze, începând cu chipul părinţilor şi bunicilor. În acelaşi timp, îmi canalizez cercetările pe tema pe care am ales-o pentru lucrarea de doctorat la Universitatea Babeş-Bolyai Gospodăria din Districtul Năsăudean de la mijlocul secolului XIX – începutul secolului XX (1850-1918). Şi tot la capitolul în prezent, ne străduim să aducem în cotidianul Răsunetul cele mai importante ştiri ale zilei şi nu este uşor să fii zi şi noapte ancorat în viaţa din ce în ce mai tumultoasă din jurul nostru pentru a fi primul care informezi cititorii. De fapt, munca de jurnalist îmi fură mare parte din cea de scriitor.

2. 2.Atâta timp cât ştim să selectăm ce citim şi nu ne pierdem timpul lucruri nefolositoare de pe reţelele de socializare, internetul este un punct câştigat pentru promovarea literaturii. De la cele mai recente apariţii, până la arhivele marilor biblioteci care scanează volume de colecţie şi le oferă cititorilor pe platformele digitale, internetul devine o sursă importantă de documentare. Iată că, recitalurile poetice pot fi filmate şi să ajungă la un click depărtare în casele cititorilor, aşa cum am făcut şi zilele trecute, la Rondul de veghe al poeţilor din Cetatea Clujului, primind mai apoi felicitări din mai multe colţuri ale lumii. Asta nu înseamnă că emoţia prezenţei fizice la un anumit eveniment nu este mult mai accentuată decât mesajul prin intermediul unui ecran. Întâlnirile cu cititorii sunt foarte importante şi mi-am dat seama de acest lucru în perioada de pandemie când totul a fost trecut în online. La fel cum şcoala nu are succesul garantat doar prin intermediul platformelor de internet, nici prezenţa scriitorului doar în online, ca şi cum ar fi într-un turn de fildeş, nu este una la care trebuie să apelăm zi de zi. Din când în când, trebuie să fim în mijlocul cititorilor şi, da, să avem şi cărţi tipărite pe care să acordăm autografe. Dacă vor dispărea evenimentele literare în care cititorul nu-şi mai poate cumpăra o carte, existând doar e-book-uri, atunci vom ajunge să vorbim despre autografe digitale care să le ţinem doar stocate într-un calculator, cred că nici inteligenţa artificială, nici cărţile digitale nu trebuie să ne invadeze cu totul viaţa. Trebuie să ne mai privim câte odată faţă în faţă. Să nu dispară cărările dintre oameni.

3. 3.Noţiunea de scriitor profesionist este una relativă pentru că, până la urmă, nu este o grilă fixă după care să evaluezi o carte ci fiecare o face după propriile criterii. Bineînţeles că este importantă şi critica în ecuaţie, însă un critic poate să ridice, altul să coboare un autor de pe soclu. La fel ca în muzică, unde gusturile se schimbă mereu, invadându-ne fel şi fel de ritmuri orientale, sau în filme subiectele se schimbă în funcţie de numărul de telespectatori, acum fiind la mare modă serialele turceşti, şi în literatură observăm anumite schimbări. Întotdeauna au fost cărţi de tarabă uşor de citit pe care cititorii le iau în vacanţă, altele apar doar din ambiţia unora de a-şi vedea numele pe o carte şi sunt dăruite rudelor, iar alte cărţi câştigă simpatia specialiştilor, dar, probabil, nu sunt la fel de îndrăgite. Personal, cred că nu trebuie să fugim după succesul imediat ci după subiecte care, peste timp, să rămână în rafturile bibliotecii. Altfel, toţi interpreţii ar cânta manele, pentru că, nu-i aşa, acest gen muzical este îndrăgit de marele public. Dar avem nevoie şi de operă. Personal, cred că îmi fac datoria faţă de posteritate prin aşezarea în cărţi a celor mai frumoase poveşti, mituri şi rituri adunate din satele năsăudene. Cum spunea Ion Mureşan, acestea dispar şi se retrag în cărţi şi deja este vremea în care volumele mele de cercetare sunt studiate de studenţi pentru lucrările lor de licenţă.

4. 4. Dacă la primele cărţi mi-am căutat editura, acum editorii mă contactează pe diferite teme. Spre exemplu, volumul Poveştile Paştelui, apărut la Editura Lumea credinţei, a fost şi cel cu care am avut cel mai mare tiraj, câteva mii de exemplare. Am pornit de la ideea editurii şi a Episcopului Macarie Drăgoi de a aşeza între paginile unei cărţi poveştile româneşti din Ţinutul Bistriţa-Năsăud legate de Sărbătoarea Luminii şi a tot ceea ce se întâmplă în jurul ei. Apoi, volumul Cărţi şi contexte critice a apărut la Editura Tribuna, la solicitarea directorului Mircea Armand, de a adunat între coperţi cronicile literare, la fel Cultura dincolo de pandemie este un proiect ce s-a finalizat la ideea directorului Daniel Săuca de la Caiete silvane sau Copilul de apă este o carte de versuri pe care Editura Junimea şi directorul Lucian Vasiliu au cerut-o din timp. Când ajungi să nu mai scoţi bani din buzunar pentru editare, eşti fericit ! Că despre drepturi de autor putem vorbi prea puţin la noi.
   

5. 5. Întotdeauna m-am bucurat pentru o vorbă bună de la cititori. E adevărat, nu am mii de oameni care să mă urmărească şi, în general, în viaţa literară nu se întâmplă acest lucru, scriitorii nu au nevoie de bodyguarzi. Ei ştiu să interacţioneze cu cititorii şi să realizeze adevărate sărbători la fiecare întâlnire cu ei.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.