Ancheta noesnerland.com (-1): Dora Budăcean

1. 1. Este greu de definit ce anume înseamnă proiecte pentru mine. În ultimii 30 de ani am avut proiecte impuse la care am avut termene precise de care au depins postul si salariul meu. Chiar acum, pe ultima sută de metri am de dus la îndeplinire încă un proiect și asta după ce de abia l-am finalizat pe un altul. Nu, nu îmi place să cred că pe viitor voi mai avea proiecte, ci le voi spune dorințe, pentru că niciodată nu mi-am permis să am dorințe. Asa că doresc să nu mai am niciun proiect. Nu sunt scriitor, nu sunt poet, sunt un om care din cand în când scrie, cam ce-i dictează sufletul. Și nu, nu voi scrie niciun roman; nu cred că aș avea puterea și talentul necesare. Dar de scris voi scrie ori de câte ori sufletul nu-mi va mai încăpea în corp.

2. 2. Pentru că meseria mea a fost strâns legată de tot ce înseamnă internet, sau mai bine spus programe informatice, iubesc internetul pentru că mi-a ușurat munca. Cred că de fapt acesta este rolul lui, cu siguranță nu doar în domeniul în care am activat eu, ci în toate domeniile pe care cineva, înaintea mea, le-a enumarat. Nu cred că internetul este o barieră în calea literaturii, dar cred în continuare că nimic nu se compară cu o carte citită în locul preferat din casă, cu pachetul de țigări lângă mine și cu o ceașcă de cafea alături. Și asta este cumva una dintre dorințele mele majore pentru viitorul apropiat; nu îndrăznesc să sper mai mult. Avantajul internetului este că poți citi o carte oriunde. Dacă propagarea pe internet a poeziei, prozei, a picturii sau a oricărei forme de exprimare artistică este sau nu viitorul, asta cu siguranță este o intrebare la care răspunsul meu este da. Dacă este și benefic, asta rămâne de văzut. Oricum, eu mai văd încă tineri, și foarte mulți chiar,, care citesc cărți tipărite.

3. 3. Sciitorul profesenionist este cineva care are talent, are condei și care depune o muncă zilnică și susținută să aștearnă cuvinte potrivite pe hârtie, pentru că ei, sciitorii profesioniști, scriu pe hârtie. Nu poți fi scriitor profesionist și să muncești într-o corporație de la “nouă la cinci” ca apoi să mergi acasă și să scrii romane. Dar, dacă totuși există așa ceva, eu , cu pioșenie, mă înclin în fața acelui om.

4. 4. Am fost “publicată ” în vreo două reviste, într-un volum de proză și poezii ale unor poeți și prozatori din toată lumea, și într-un almanah de poezie din Mexic. Toate în împrejurări ireale pentru mine, pentru că nu am crezut că ce scriu eu poate fi publicat. Nu, nu știu cum mi-aș alege o editură. Sincer, mă mir că mai există, asta în urma experiențelor trăite de cei care au scos volume de proză și poezie, cu diverse edituri, pe cheltuiala proprie, urmând să îsi vândă cărțile cum or ști și or putea pentru a-și recupera chletuiala. Deci, în aceste condiții, dacă aș scrie o carte, aș alege orice editură, pentru că nu văd nicio diferență între ele. Evident, cărți se vor tipări, mult timp de aici încolo, pentru câ încă se mai citesc.
   

5. 5. Relația scriitor cititor cred că este foarte bine tranșată. Nu contează ce scrii, cât scrii sau cât de bine scrii, dacă nu te citește nimeni. Cititorul citește ce îi place, sau ce îi este util, fie tipărit, fie pe internet. Eu mă consider cititor în această relație și am citit din toate motivele: pentru a mă informa, din curiozitate și de plăcere.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.