Ancheta noesnerland.com (-1):Mirela Orban

1. Nu îmi place termenul de “proiect”, este prea amplu și tehnic, iar eu nu sunt tehnică deloc, mă bazez foarte mult pe intuiție. Am poeme adunate pentru cel de-al 5-lea volum de poezie, trebuie doar să îl conturez, să mă cheme ele să le rânduiesc într-un anume fel, sunt destul de împrăștiate, așteaptă miezul să se poată aduna. Iar dacă miezul sunt eu, atunci cred că am nevoie de mine cu mine pentru a înfige cuiul ( poate titlul?) în jurul căruia ele să se răsucească ele-n ceasornic.

2. Internetul are o viteză uluitoare, ne ține la curent cu ceea ce se publică, cu ceea ce se întâmplă în lumea literară și nu numai, în timp aproape real. Este deschis oricui are curiozitatea de a cunoaște. Este, deasemenea, o capcană pentru mulți. Dar cartea tipărită o prefer detașat e-book-ului. O înțeleg altfel, am crescut cu ea sub această formă, e parte din mine, ai mei aveau o bibliotecă cu câteva sute de cărți, erau devoratori de literatură. Îmi place mirosul ei, o înțeleg, empatizez cu ea și ea mă îmbrățișează cald. Cartea citită pe monitor mi se pare rece, e ca și cum aș privi peisaje splendide din spatele unui geam, deși eu fac parte din peisaj și geamul nu își are rostul.Asta simt.

3. Scriitorul profesionist este cel care își dedică viată scrisului, cu pasiune, consecvență și recunoașterea semenilor și, poate, a forurilor acreditate. Dacă el se poate întreține din scris în România? Mă îndoiesc!

4. Legat de editori, eu nu pot lucra cu oameni care nu cred în ceea ce scriu. Pentru mine contează să îl simt pe omul cu care lucrez viitoarea carte aproape, să îl știu profesionist, să știe să citească printre rândurile versurilor mele, să îmi dea sfaturi pertinente și să avem o colaborare bună și apropiată. Am dat înapoi cu publicarea unui volum la o editură importantă doar pentru că nu eram compatibilă cu personalitatea editorului. Poate am fost nebună un pic ( zâmbesc acum). Editorul atrage editura în opinia mea, atâta timp cât toate fac același lucru pe banii tăi. Sigur că sunt edituri mai bine cotate decât altele, dar și mai scumpe, la care ajung doar cei care fac parte dintr-un anumit “grup” de scriitori. Ultimele trei volume le-am scos la Editura Colorama din Cluj-Napoca, iar ca editoare am avut-o pe scriitoarea Emilia Poenaru Moldovan.
   

5. Odată ce ai publicat creațiile tale literare nu mai ești doar al tău, ești și al lor, al receptorilor. Și atunci trebuie să fii exigent cu tine, pentru ei. Cititorul alege ce să citească, este o plajă largă de literature pentru toate gusturile. Cu promovarea este mai greu, a ta, a cărților tale, a ceea ce scrii. Am fost acceptată spre publicare și în multe dintre revistele de literature din țară și uite că astfel mai află lumea și despre tine, nu îi citesc doar pe cei care sunt de-ai “casei” respective.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.