Rămas bun, copilărie,
stea ce pălești învinsă
de atacul zorilor tinereții
sub legănarea
unui vânt sprințar.

Rămas bun, tinerețe
cu aripi fâlfâind
pe cărări de căutări.

Rămas bun, maturitate
cu ancora
prinsă-n mantia
unui timp capricios.

Mai stai...senectute,
că mai am
multe să-ți spun,
de aceea,
în fiecare seară
las finalul povestirii
pentru a doua zi;
știi, vreau să țin
încă închisă
poarta clipei...
bunului rămas.

Rodica Fercana