Pe aripa somnului, pravilele dorului se deschideau mereu la numele meu. Aleea îl ascundea, Copacii îl ocrotea, cu dor mă fericea, numele-mi striga.
Doar o mare stea noaptea m - adopta, la picioare-mi sta, visu-mi lumina, ziua se întrupa, numele-mi striga. Din pravile deschise Universul mă cuprinse, numele-mi striga: -Eşti un fiu de stea! Să fiu fiu de stea!?.
Victoria Fatu Nalați
Leave a Reply