Noi, poetul Ilarie, ne-am spus Nouă să îți scriem, ție, suflet arămiu, de țigancă
Literă nouă pe aripi de fluturi morți
Noi, poetul Ilarie, nu ne mărginim să scriem cu litere de sare și plumb
Ne-am văzut cu soarele și ne-am gândit la tine, la tine ne-am gândit , mereu ca la o pală de vânt
ce străbate pădurea de bambus, la tine ne-am gândit

Noi, poetul Ilarie, te întrebăm
De ce ai oprit gândul să zboare, doar așa puteam a umbla prin lumina zorilor
Așa puteam, Frunze moarte, așa puteam a umbla prin noaptea sufletului tău
Noi, poetul Ilarie am putea ridica piatra, să o aruncăm
Dar nu avem mâini, da, nu avem mâini,
Noi, poetul Ilarie am privi spre tine, dar nu avem ochi
Noi, poetul Ilarie am vorbi despre tine, am vorbi cu tine, dar nu avem gură
Nu avem mâini, nu avem ochi, nu avem gură, noi, poetul Ilarie ți-am închina gândurile
Dar nu mai avem cui, noi, poetul Ilarie am rămăs fără de tine