–

–

O frunză
înroșită în sângele toamnei
incendiază-n nesomn
jocul de neliniști.

Pe paleta inimii
s-aşterne deșertul…!

Strigă neîmplinirea depărtărilor:
unde-s cheile tăriilor
ce-n verdele zilei trezea speranțe?

Prin mulțimea de prieteni,
tainele adâncului…
Neînțeles e totuși frigul din mine…
Miroase a vise ucise.

---

–