–

–

La fereastră stau şi visez.
Cum va fi să fii când atingi infinitul?

 Adierea vântului îmbrăţişează norii
şi-i apropie de gânduri.
La căderea unei frunze se aude muzica sufletului.

Răsfoiesc cărţile-n voie,
ele fac parte din fiinţa mea,
din respiraţia mea…

 Robită de aşteptări,
 de nu ştiu unde, prin nu ştiu ce
 s-apropie depărtările,
 frumuseţile din vremuri apuse.
Ating infinitul când coboară stelele.

Ating infinitul când coboară stelele. 

---

–