Când odăile sufletului
se umplu de frig,
umbrele înserării cerșesc adăpost.

Luna seceră plânsul vântului.
Frunzele însingurate
nu mai pot întoarce
izvoarele prăbușite
în Nirvana!

Când odăile sufletului
se umplu de grădini,
toate diminețile înfloresc
vise proaspete…

Anotimpurile vin
cu viorile holdelor,
cu dansul macilor ce așteaptă
lumina stelelor
ce coboară la izvoare,
când drumurile se limpezesc…

–