Flori în glastre, cioburi în viețile noastre, rouă pe hotare, lacrimi în pernele roase de atâtea gânduri și visuri nerostite de doruri, de regrete, de vieți irosite.
Raze de soare în ferești larg deschise, întuneric de smoală în suflete-nchise cu lacăte grele în închisoarea vieții ce se scurge în grabă cu viteza luminii între două puncte geometric distincte: Nașterea și Moartea trasate cu creta pe asfaltu-i măcinat de gropile tăcerii, al lacrimilor din perne, al dorurilor grele, al visurilor irosite de gânduri neîmplinite.
Lasă un răspuns