Născuţi din ţărână Un pumn de nisip suntem. Pe noi timpul ne doare, Măcinaţi în al clepsidrei gâtlej.
Ne cerne-ncet şi cu grijă În grămezi de zile şi nopţi, Se joacă cu noi fără milă -Cobai într-un labirint fără cale de-ntors.
Ne amăgeşte ziua precum o nimfă Cu cântecu-i meşteşugit de liră, Şi iarăşi ne-amăgeşte noaptea Cu şoaptele-i dulci rostite la ureche în clipele prelungi.
Şi prinşi din nou în mrejele-i măiastre, Ne răsuceşte iară, Înghesuiţi în trupu-i strâmt Bieţi prizonieri, pentru ea doar simplă hrană.
Şi totuşi....pe chipu-i lăsăm cicatrici, Crâmpeie de zile şi nopţi, amintiri vii de o viaţă de om pictate pe corpu-i de sticlă banală.
Lasă un răspuns