Simt toamna!

Simt toamna! E culoare...
Prin văile adânci, 
fuioare lungi de ceață 
au gust de-mbrățișare.

Simt toamna! E bogată...
Aromele-i intense, 
născute din dorință, 
cu brațe întinse așteaptă.

Simt toamna! E frumoasă...
Pe chipul ei trec umbre 
tăcute și-ncâlcite 
dar ea râde sfioasă. 

Simt toamna! E aromă...
Pe frunza-i ruginie 
culorile se-mbată 
cu gust de viață nouă.

Simt toamna! E așteptare!
Sub bolta unui gând 
raze blânde de soare 
se împletesc în mare.

Simt toamna! E mister...
O geană de lumină
aduce răsăritul
pe colțul meu de cer. 

Simt toamna! E o fereastră...
În roua dimineții
soarele cald sărută
petalele din glastră.

Comentariu:

O odă senzorială dedicată toamnei, structurată ca un refren ritmic – 'Simt toamna!' – care pulsează, invită cititorul să pătrundă în esența sezonului prin toate simțurile. Fiecare strofă explorează o fațetă distinctă, transformând toamna dintr-un simplu anotimp într-o entitate antropomorfizată, plină de viață, dorință și mister. Imagini tactile, olfactive și vizuale, crează o atmosferă intimă, natura devine o iubită care îmbrățișează, așteaptă și râde.
Repetiția 'Simt toamna!' e o declarație de empatie profundă cu natura. Ea unifică poemul, îl transformă într-o mantră al percepției multisenzoriale. 
Fiecare strofă adaugă un strat: de la ceață ca 'fuioare lungi' cu 'gust de-mbrățișare', la arome 'intense, născute din dorință', până la umbre 'tăcute și-ncâlcite' toamna care 'râde sfioasă'. 
Această progresie culminează în 'așteptare' și 'mister', ne face cunoștință cu o toamnă, un prag între moarte și renaștere.
Poezia transmite un optimism subtil, împletit cu mister ('o geană de lumină' pe 'colțul meu de cer'), face poemul personal și universal – o fereastră spre interiorul său, dar și spre cel al cititorului.