Săptămâna aceasta, cea numită a Patimilor lui Hristos, a oamenilor de după, facem și scriem altceva: scurte texte însoțite de desene sau mici picturi simbolice ale zilelor ce le parcurgem până la Paște.

---

Așadar: LUNI – Smochinul neroditor. Iosif și frații săi

Ce zile de coborât în iad, mai ales că nu avem de coborât nicăieri, iadul e lângă noi, se prăvălește pe noi, cade ca o bucată de sticlă, așa cum s-ar face cerul bucăți de sticlă tăioasă. Putem, nu putem, asta sigur că o putem face, că doar zicea Părintele Nicolae, și nu știu de ce, gândul ăsta mă duce la Părintele Crin de la Lușca, iertare îmi cer părinte, zice Părintele Nicolae de la Rohia că avem a fi ceea ce suntem. Săptămâna Mare, a Patimilor începe cu pomenirea smochinului neroditor, așa cum oamenii așteaptă de la alții rodul bun, așa și Iisus bleastămă smochinul pentru că nu rodește. Eu nu cred că a fost așa, Iisus nu a blestemat pe nimeni, e ca și cum, Domnul ne-ar blestema pe noi, pe amărâții de aici, de pe Pământ. Cum să blestemi ceva un smochin , un om, adică ceva muritor, ceva perisabil, azi ești, mine, cine mai știe.



Tot astăzi, ne amintim de Iosif. Devenit Patriarh, Iosif este vândut de frații săi și ajunge în Egipt. Thomas Mann ne prezintă atât de bine modul cum Iuda îl va vinde pe Hristos. Acuzat de desfrânare, ajunge în temniţă. În urma tălmăcirii unor vise, este scos din închisoare şi pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinţei lui Hristos asupra păcatelor lumii.



Războiul din Ucraina și acum cel din Iran, vin cu o altă abordare a Evangheliilor, cumva, că, de fapt, rămînem tot la ”Cred Doamne, ajută necredinței mele” și la ”Iată stau la ușă și bat”. Este evident că există o singură clanță, pe interior, dar asta déjà o știți, așa că nu veți putea spune că nu cunoașteați problema: nu aveți voie să uitați, să vă faceți că nu vedeți măcelurile din Ucraina, mizeria și cinismul rușilor, ticăloșia:



Prostia este o ispita. Dar nu numai pentru creștin – și aceasta din pricina unei constatări experimentale obiective: nimeni nu știe nimic, dar toata lumea știe totul.



Neștirea, îndobitocirea, trecerea oarbă prin viață si printre lucruri, sau trecerea nepăsătoare, sunt de la diavol. Samarineanul n-a fost numai bun ci și atent: a știut să vadă (Părintele Nicolae de la Rohia în ”Jurnalul Fericirii”

Săptămâna patimilor – MARȚI: Pomenirea celor 10 fecioare și îndemnul la veghe și milostenie

Marți, astăzi, în seara asta, avem pomenirea celor 10 fecioare, cinci cuminți, cinci mai puțin cuminți, spre deloc. De fapt, vorbim despre milostenie, doar prin ea vom cunoaște adevărul- să veghem necontenit și să fim gata să ieșim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neștiută este ziua și ceasul sfârșitului vieții.

Domnul Isus a spus: „Veţi auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă neliniștiți, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. Un neam se va ridica împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății. Va fi foamete, vor fi molime și cutremure în diverse locuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor nașterii” (Matei 24:6-8).

O problemă care preocupă mințile multor credincioși în Domnul este aceasta: cum putem deveni fecioare înțelepte pentru a primi reîntoarcerea Domnului? Domnul Isus a spus odată: „Atunci Împărăția Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare, care și-au luat lămpile și au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înțelepte. Cele nesăbuite nu și-au luat cu ele și untdelemn atunci când și-au luat lămpile, dar cele înțelepte, împreună cu lămpile, și-au luat și untdelemn în vase” (Matei 25:1-4). În scripturi putem vedea că fecioarele înțelepte au pregătit untdelemn pentru lampă și au așteptat cu venerație venirea Domnului.

Pomenirea celor zece fecioare – o pildă care spune povestea fecioarelor “cuminţi” şi a celor “nebune”: la întâmpinarea lui Hristos, cinci fecioare L-au aşteptat cu candela plină cu ulei, iar celelalte cinci au avut candela fără ulei. Candela fără ulei reprezintă realizarea de sine în totala nepăsare faţă de ceilalţi, iar candela cu ulei reprezintă evlavia însoţită de milostenie.

Astfel pe cinci dintre fecioare le numește înțelepte căci împreună cu fecioria au avut și minunatul și îmbelșugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numește nebune pentru că deși și ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași măsură milostenie. Pe când se scurgea noaptea acestei vieți, au adormit toate fecioarele, adică au murit.

Din Pilda celor zece fecioare (Matei 25.1-13) putem învăţa despre trei ingrediente ale vieţii de veghere : prevederea, (chibzuinţa), disponibilitatea versus comoditatea și binefacerea.