Am înfiat o amintire uitată pe un raft poleit cu laude false. L-am strâns la piept și i-am promis că îl voi transforma în vis. Într-un vis pe care mulți îl vor visa. Iar când am reușit, orfelinatul mi l-a luat și l-a declarat, fălos, ca fiind copilul crescut de el. Ninge... Fulgii grei mi-au culcat visul la pământ prefăcându-l preș sub pașii celor care în vise nu văd decât propria lor fală....







Lasă un răspuns