Nu contează că se numește „critică literară” și nu „mângâiere literară”, „laudă literară”, „osanale literare”, a spune adevărul într-o cronică literară a devenit astăzi un veritabil și rarisim act de curaj, amintind, ca într-un nefericit arc peste timp, de „perioada de tristă amintire”. Dar dacă ar fi vorba doar de scris. Nu, oamenii sunt autori totali. Toată lumea se pricepe la toate. De la caractere și corpul de literă la oglinda paginii și copertă. Aștept cu interes ziua în care va apărea autorul total: scriitor de geniu, tehno-redactor magistral, ilustrator magnific, măreț tipograf, mega distribuitor, librar talentat, cumpărător cu dare de mână, critic literar de anvergură internațională, bun vorbitor, ce spun eu, adevărat entertainer la propriile lansări în fața familiei
extaziate, promotor și manager cultural intergalactic. Atunci, liniștită, voi putea pune stiloul în cui, voi porni laptop-ul și îi voi comanda CHAT GPT-ului să genereze un text literar despre frumusețea vieții și karma.

Andrea Hedeș