Era aproape de miezul nopţii. Sânziana venea acasă de la serviciu. La coborârea din autobuz, atenţia i-a fost reţinută de o voce, care venea chiar din şanţul casei în care locuia. Vocea era a unui bărbat; acesta repeta cuvinte fără şir:

– Trăiesc, tră-trăiesc şi voi fi din nou prof-profesor la capre …

Sânziana se apropie de voce. La lumina unui bec chior din stâlpul apropiat zăreşte bărbatul care înota în noroiul din şanţ. Acesta repeta întruna:

– Trăiesc, tră-trăiesc …

Victoria Fătu-Nalațiu