Refugiul în bibliotecă te scoate, uneori, din încurcătură
Criticul de artă. dr. Tiberiu Alexa împlineste zilele acestea acceptabila vârstă de cincizeci de ani. Mă tot mir cum de nu a fost dat afară de la Muzeul Județean unde, între noi fie vorba, stă toată ziua cu nasul în calculator, ori în cărți scrise de tot felul de academicieni prăfuiți, care nici măcar nu-s români. Vara se încălzește cu două cojoace, iarna pune pe el un calorifer adus de-acasă, ca să nu facă prea mare cheltuială instituției. Mă mir ca n-a fost dat afară de la Muzeu, și-am să spun și de ce -poartă barbă și își leagă părul în coadă, asta ar fi una. Atâta timp cât în fruntea unor instituții de bază se afă oameni bine tunși, care au văzut un doctor numai când și-au schimbat plombele, ori când au operat un ochi de gaină și care pre mulți au frezat până acum 15 ani, e mare lucru că nu l-au discutat în ședință de partid să-l trimita în grotă. Apoi, Tiberiu Alexa are tot timpul idei, ba vrea să facă un catalog de expoziție,
ba o monografie, ba să mai scoată o carte despre pictorii baimăreni, foști și prezenți. De parcă Muzeul ar putea fi acoperit cu cărți, tencuit cu monografii și încălzit cu expoziții.
În alta oprdine de idei, prietenul nostru nu poate ajunge om politic deoarece este și profesor de istorie, om care a studiat doctrine politice, istoria partidelor, evoluția lor în timp. Motiv pentru care are cultură politică, iar un astfel de om nu poate face politica in România.
Cultura adevărată presupune bun simț, integritate morală și spirit de sacrificiu.
Ori dacă ai astfel de atribute ești un babac, iar societatea noastra are nevoie de oameni tineri care să se adapteze la noile cerințe de fraudă si cameleonism.
Ultimul, dar nu cel din urma motiv, pentru care Tiberiu Alexa a ajuns subiect de pamflet, este cultul lui demodat pentru prietenie și constanța în acest cult. Asta duce la un fel de înțepenire și lumea poate crede că ești statuie. Cum noi, românii suntem obișnuiți să ne cinstim oamenii de valoare, dar după moasrte, cu atât mai mult ne-ar deranja săi vedem statuari înca din fragedă maturitate.
Vasile Dragomir, Hulpoiu’ de presă – pamflete – Ed. Proema, Baia Mare, 2005
Lasă un răspuns