La Wonderland toată lumea aștepta venirea lui Martin Breda. În aerul din ce în ce mai fierbinte se simțea tensiunea care se răspîndise printre angajați. Șocanta crimă depuse o pată neagră pe faima resortului. O vreme, mai scurtă ori mai lungă, le era tuturor clar, numărul clienților se va diminua considerabil, speriați de ideea că prin mirifica Wonderland pîndește un criminal. Speranța lor era ca Breda să rezolve cazul cît mai repede, iar criminalul să ajungă după gratii. Apoi să se uite repede nefasta întîmplare, să dispară teama de a mai urca într-un balon viu colorat, în perioada minunatelor dimineți de vară, pentru o magică plimbare pe deasupra orașului, a dealurilor, a văilor, a rîului, cît mai aproape de cer, cît mai aproape de ținutul îngerilor, de Dumnezeu…

Patronul îl primi pe Breda în elegantul său birou cu un larg și bine studiat zîmbet. 

– Vă așteptam, domnule Breda, zise. Am fost anunțați că veniți, e și normal, cercetările dumneavoastră de aici trebuie să înceapă, din păcate pentru noi, exact o crimă ne lipsea în plin sezon turistic, în plină vară, ne vor scădea simțitor vizitatorii, sper să nu ajungem la faliment și sper, de fapt, sînt convins că veți rezolva cazul cît mai repede, faima dumneavoastră este bine-cunoscută și…

Instinctiv, Breda își ridică mîna dreaptă într-un gest abrupt pentru a-i întrerupe patronului șuvoiul cuvintelor rostogolite agresiv către urechile sale, care începuseră pur și simplu să-i zgîrie timpanele.