---

– Ocup  primul loc pe lista suspectelor, conchise Gudrun.

– Momentan nu am nici o listă. Ești singura, bombăni Breda.

– Singurătatea criminalei de cursă lungă, chicoti Gudrun.

– Și a detectivului, completă Breda fără entuziasm. Alerg pe o singură pistă. Toate indiciile m-au împins spre un singur suspect.

– Suspectă, îl corectă Gudrun.

– Manipularea este evidentă. Va trebui să investighez și viața de gigolo bătrîn a victimei. Poate vreuna dintre fostele amante părăsite a fost atinsă de paroxismul geloziei și a planificat o răzbunare feroce. Cu răbdare, cu perseverență, cu nebunie. Să-l ucidă și să arunce vina asupra unicei sale fiice astfel încît nimic să nu mai rămînă din familia Heller.

– O amantă părăsită, batjocorită și atinsă de sminteala geloziei este capabilă de orice, zise Gudrun. Ceea ce mă miră, însă, e eticheta de gigolo bătrîn pusă de ziariști tatălui meu. Cît timp am fost acasă, niciodată nu am auzit să fie vorba că ar umbla cu alte femei. Să fi știut mama, dar nu a scos nici un cuvînt despre asta, de teama unor bătăi în plus?  De teama lui? Dar bîrfe s-ar fi iscat oricum și ar fi ajuns și la urechile mele.

– La ce oră ai plecat azi dimineață de la pensiune?

– La șase.

– În primele două-trei ore ce ai făcut?

– M-am plimbat, cum fac de cînd am revenit în Cluj. Prin locurile copilăriei și ale adolescenței. Am ocolit, însă, strada unde am locuit. Riscam să-l văd pe tata, chiar dacă el, mai mult ca sigur, nu m-ar fi recunoscut, putea trece pe lîngă mine ca pe lîngă un trunchi de copac.

– Sigur nu ai pășit, din întîmplare, și pe strada respectivă?

– Sigur… Iar dacă am făcut-o, nu am întîlnit absolut pe nimeni cunoscut, n-am schimbat cu nimeni vreo vorbă în peregrinările mele. Mi-am rememorat amintiri pe care le cărasem după mine atîția ani de se prăfuiseră binișor. Nu am lăcrimat, doar mai suspinam uneori, involuntar.

–

---

–

–

–

–