–

–

Singurătatea oferă umbre pe pagina goală,

lumina ei se scurge printr-un foc bengal…

Aligatorii cuprind timpul cu râvnă bestială,

gravându-l în cuvinte cu greul lor pumnal.

 

Războiul  inimilor creşte nevăzut,

se scaldă-n nesomnul vrăjit din nevreri.

Între îngeri şi demoni visul e pierdut,

iubirea nu mai simte dorinţa din învieri.

 

Valurile nopţii deschise spre Nirvana

zgârie şi-n gânduri cu zgura din zăbrele.

Zilele-s negre, lărgesc în adâncuri rana,

sânge coboară năprasnic în frigul din stele.

 

La marginea agoniei fulgerele nopţii

trezesc urmele macilor în floare.

Singurătatea-i jugul din plănuirea sorţii

ce trebuie purtat cu stoică răbdare.

 

Umbrele alungate din minţile semeţe

trec bolovani de aur prin urechi de ac.

Botezul veşniciei asprit e de poveţe,

încoronează  viaţa cu un fir de mac.

 

                           Minţile semeţe sunt botezate la izvorul  veşniciei.

–

---

–

–

–