–

–

Mâinile mele nu le pot stăpâni,

au început să măture stele…

Ochii caută  lumina dincolo de vedere..

 

Mâinile mamei aş vrea să le pictez!

Caut să fac valoraţia

în tainele veşniciei…

 

Nu găsesc calea, mă împiedic

în  necunoscutele umbre

dintre cer şi pământ.

 

Mâna mi-e grea, de piatră,

nu pot îngenunchea apele în amintiri,

iau o pensulă , fără nume

şi o scald în liantul Soarelui.

Pământul incendiază-n gând,

se suprapune în deşertul culorilor

şi nu pot da iluzia dimensiunilor

să echilibrez volumele !

 

În umbrele veşniciei sunt alte legi

şi canoanele  nestăpânite

dublează  necunoscutul…

 

Imaginaţia aruncă visele în întuneric,

tainele sacre se suprapun

(mă îngrozesc umbrele întrebărilor

din Universurile cereşti)!.

 

Strigă neliniştea dintre cer şi pământ!

Culorile înfiorate  de vântul bătrân,

ca un păcat, înfierbântă pereţii paletei

 

Mâinile mamei aş vrea să le pictez

cu ochi mâinilor mele!

 

Cum să le încarc cu putere divină?

–

---

–