–

–

Vântul fulgerând
dezbracă visele copacilor,
sporeşte ecoul copilăriei,
întorcând amintirile.

Pline de dorul încălzit,
trupurile flămânde
aud norii vorbitori,
dezvelind  geometria            
stolului de păsări
ce înalţă cerul…    
Doar Hokusai,                                             
„Bătrânul nebun pentru desen”,
 le mai alină zborul.

Livezile luptă cu eternitatea
fructului căzut,
trezindu-l şi pe Newton.

Prin oasele somnului
mâini potolite
mângâie crucile cimitirelor…
Doar florile deocheate
mai ascultă focul
din inimi stâncoase.

Sfumato cuprinde coroana
infinitului ascuns
în  puterile reînvierii,
din surâsul Giocondei
şi din ecuaţiile lui Einstein.

---

–