–

Marile ţinte întăresc necuprinsul…
Drumurile se deschid şi intră călătorii,
răsucind absurdul  în valuri de griji întunecate.
Nervozitate…
Impostura creşte,
arta se prostituează,
născând simţul ierarhiei…
Se trage asupra modelelor,
se ţine de mâini adevărul…
Cala spre înalturi stă la  răscrucea întrebărilor.
Creşte libertatea de acvariu,
se schimbă apele
cu datorie până la infinit…
Miracolul îşi duce crucea Golgotei.
 Pe nesimţite coboară toamna…
 În sala de aşteptare  a gloriei
 creşte un zid orb de clipe temute.
 Aici  e locul de tortură a inimii
 care lasă , tot lasă să ocupe locul  un altul…
 Gloria se apropie de îndrăzneţii
 ce n-au stins lampa raţiunii.
 Gloria se apropie de îndrăzneţii ce n-au stins lampa raţiunii.

–