–

Călătorul citeşte printre rânduri
lecţia de privit, care-l poate ucide.

Din pâinea copilăriei,
din tăcerile defectelor,
din osteneala amintirilor
explorează jocul chemărilor.

Cu sânge cald el învârteşte adâncurile,
împreunându-le cu toate primejdiile înălţimilor.

Călătorul pune-n balanţă credinţa cu ştiinţa
(arta cu ştiinţa sunt legate de izvoarele grijilor
cu stâlpii de rugăciune),
se cufundă în urcare
prin întunericul poticnelilor din esenţele tăriilor.

 Spaţiul se lărgeşte,
ţintesc  aşteptările
cu nădejdea frumuseţii.

 Călătorul se cufundă în urcare prin esenţele tăriilor.

–