Mă dor două lacrimi ce poartă
cristale zdrobite de soartă…
Le sorb iar tăcerea, pe buze,
cioplește răspunsuri confuze.

O lacrimă sparge retina
și-n urmă-i, se-nchide cortina
lăsând catifea grea să cadă
ca nimeni, nicicând să n-o vadă.

O alta, răstoarnă sertare
cu gânduri și vise amare
legate-n mănunchi, de demult,
strivite de-al vieții tumult.

Prezentul îmi arde mocnit
barierele către zenit.
Cresc aripi din jarul aprins
spre-azurul înalt, necuprins. 

Un zâmbet așează-n fereastră
boboci, într-o glastră albastră.
În suflet pictez curcubeu…
A opta culoare.....sunt EU!