Când fulgerele oarbe mi-au zdrentuit visarea
Am înnodat în noapte fâșii de spaimă mută.
Prin iernile din gânduri m-a-mbrătișat ninsoarea
Și am știut că ruga doar cerul o ascultă.

Și-am încercat să zbor spre cer cu aripi albe
Iar cerul, generos, mi le-a pudrat cu-albastru.
Am răsfirat culori pe paginile dalbe
Sămânța unui vers s-o țes în gândul vostru...

Când gândul a-nflorit pe filele din carte
În primăvara blândă, ivită-n toamna vieții,
Emoții mii și lacrimi, ascunse-n calda noapte
S-au așezat în slove, pe clipa dimineții.