Artiştii deschid ochii iubirii
și nu mai văd 
nici vânătoarea vântului
în frunze sângerând,
nici talazurile mării nestatornice,
nici înțelesul cuvintelor
ce seamănă ispitele necruțătoare.
Artiştii, când se umplu de îndoieli, 
frământă căldura
în florile de gheață,
în zâmbetul curcubeului
şi-n pasiunile amintite.
Ei râd de frică la sunetul ploii
şi-și cată-n culori propria lumină!
In palatul sufletului de artist
se deschide poarta sacră
a iubirii, a credinței, a tăcerii,
a binelui de mâine,
crescând misterul Universului!

–