Ca Ana sunt, captivă în ziduri de cuvinte; Manole ești, și mă jertfești în vers! Se răzvrătesc, ciobite, aducerile-aminte În zâmbete ce oglindesc al vieții univers.
Manole ești, și mă jertfești în vers! Cu pana unui gând îmi sfâșii blând retina. Azur ai pus în vise când lacrima mi-ai șters Și din holda de grâu ai alungat neghina.
Se răzvrătesc, ciobite, aducerile-aminte Și în clepsidra vremii cad clipe, sacadat. Mă-ntrebi ștrengar, de sunt sau nu, cuminte Eu îți răspund cu zâmbet în lacrimi înnodat.
În zâmbete ce oglindesc al vieții univers Se răzvrătesc, ciobite, aducerile-aminte. Manole ești, și mă jertfești în vers; Ca Ana sunt, captivă în ziduri de cuvinte.
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Un răspuns la „Ca Ana sunt”
victoriafatunalatiu
”Manole ești, și mă jertfești în vers;
Ca Ana sunt, captivă în ziduri de cuvinte”.
Poeta ne trimite la unul dintre miturile fundamentale ale poporului român,
la aura legendară a mănăstirii Curtea de Argeş.
Manole-reprezinta simbolul omului mistuit de focul creatiei.
Succes deplin!
Lasă un răspuns