Câte o carte poștală pe lună de Andrei Gazsi, - Școala Ardeleană, 2019

Azi am ales să vă reamintesc de Andrei Gazsi. 

Volumul "Câte o carte poștală pe lună", este o colecție de poezii inedite, sub forma unor cărți poștale scrise de fiul aflat în detenție, adresate mamei, lunar, atât cât permite regulamentul. 
Fiecare mesaj trece prin gratiile celulei înspre sufletul mamei cu tămăduitoarea-i iubire maternă.

"Dragă mamă, 
îți scriu din atelierul de creație al penitenciarului,
aici unde, astăzi, Bulgaru 
(a fost turnător în industria sârmei)
debutează în poezie”.

"Te văd, dragă mamă, 
te văd prin decolteul orizontului 
cum mături frunzele dimineții din fața porții pentru ca slujba de duminică să intre neprăfuită 
în ograda tristeții tale”

Poeziile, sub forma unei scrisori, sunt o introspecție între trecut și prezent.
Fiecare poem devine un ritual lunar de reîntâlnire cu mama. Mesajul fiecărei scrisori este o visare cu ochii deschiși, duioasă, fără a aluneca însă în patetism.

"Până la liberare timpul meu va fi suspendat în punctul acesta,
în acest spațiu întins ca un cearșaf peste furtuni,
unde moartea nu e moarte, unde hăul nu e hău, plânsul nu e plâns
ci doar un gol
precum femeia pentru care am ucis”

Post‑scriptumurile fiecărei scrisori sunt însă cu adevarat emoționante; note intime de dor, de povara vinovăției, mesaje cifrate pe care le poate înțelege doar mama, în care fiul caută împăcare, acceptare și poate iertarea mamei ca ultimă instanță, cea care nu judecă și iartă.

"PS. Îți amintești, dragă mamă, când mă-ntorceam de pe uliță
și te rugam să-mi îmbrățișezi diminețile pentru a nu mă rătăci în pustietatea iubirii?”

"P.S. Aici nimeni nu pune întrebări, 
ce e programat să se întâmple se întâmplă.
Aici doar speranța ucide cu adevărat, dragă mamă.
În drumul tău spre biserică, nu uita,
oprește-te la ceasornicarul de sub gang
și întreabă-l dacă a reușit să repare
ceasul meu argintat, cu rubine”.

PS "De ce m-ai trimis în lumină, Mamă, de ce m-ai trimis?” 

Cartea merită citită de cei pasionați de scrisori, jurnale și căutări interioare, de cei care apreciază filozofia vieții fără moralism sau pretenții, de cei care au o nostalgie pentru vechile moduri de a comunica, de cei care vor o lectură relaxantă, dar care lasă ceva de gândit.

PS. La lansarea volumului de poezii "Câte o carte poștală pe lună", fiind într-o perioadă în care timpul meu era calculat la secundă, nu am putut participa și am regretat. Dar Andrei mi-a spus, 
"Nu-ti face probleme. Ne întâlnim la o cafea și îți dau cartea. E chiar mai bine."
Am pierdut noțiunea timpului povestind cafeaua aceea. 
Ne-am promis să ne întâlnim mai des.  
Andrei a plecat între timp la stele. 

Andrei Gazsi (1 octombrie 1950, Bucerdea-Grânoasă, judeţul Alba – 13 iunie 2024, Cluj-Napoca).

Dora Budăcean