Alexandru Papilian, Micelii, Cartea Românească, 1980

Mă întorc cu nedisimulată nostalgie la vremurile când publicarea unei cărți era un eveniment, o aventură și uneori o rebeliune culturală fiindcă lumea mai credea în miza cuvântului tipărit. De ce și cum sunt chestiuni conjuncturale fără însemnătate, timpul nu poate fi dat înapoi, trăim azi, restul sunt amintiri sau speranțe și spaime. Pentru mine Micelii a fost epopeea unei fronde la adresa moralei comuniste închistate, restrictive și mai ales ipocrite. Răzvrătirea deschisă era un act auto destructiv într-un stat în care până și administratorul de bloc era un supraveghetor. Rămânea încălcarea normelor, nu din viciu, ci ca un act de nesupunere.

Alex Ștefănescu revine asupra subiectului în România literară nr 14 / 2023:

Sub pretextul interesului arătat vieții de fiecare zi – direcție acceptată și chiar încurajată de ideologii regimului – , tânărul scriitor evidențiază de fapt sarcastic uniformizarea și mediocritatea la care îi obligă comunismul pe oameni. Ca și în schițele din volumul Făpturi neînsemnate, dar într-o manieră mai sistematică, radicalizată, el descrie încrengătura de destine umane din centrele industriale sau din blocurile de locuințe, asemănătoare cu încrengătura de micelii din care se dezvoltă ciupercile. Reprezentarea este terifiantă, deși pare inofensivă. Funcționarii de la cenzură au simțit la vremea respectivă că ceva nu e în regulă, dar n-au putut să explice ce anume.

În 1983, același Alex. Ștefănescu este mai explicit când militează în apărarea romanului:

Marea sa șansă — și implicit o șansă a – literaturii noastre de azi — o constituie, cred, dezvoltarea reprezentării din Făpturi neînsemnate și mai ales din Micelii. Este de ajuns să deschizi această ultimă carte la întîmplare și să citești cîteva rînduri pentru a-ți da seama că autorul a găsit un filon epic extrem de prețios și că dispune de mijloacele necesare pentru a-1 exploata :

„Stătea acum lingă Rodica, departe de ceilalți, mestecînd alene o chiftea — tocmai ieșiseră din apă și chifteaua avea un gust de sărat și de alge care îi dădea o senzație plăcută de element natural asimilat de un alt element natural, el însuși — în timp ce privea corpul fetei întins

lingă al său, corpul acela bronzat și suplu, musculos, amenințător totodată prin vitalitatea care palpita sub epidermă.

— Uite, spuse Rodica, uite ce albă sînt sub slip. Trebuie să fac nudism.

Radu nu răspunse. Să facă nudism dacă vrea”.

în numai cîteva rînduri este configurată, după cum vedem, o situație epicăpregnantă și complexă, cu stări sufletești alunecătoare, cu pîlpîiri ale sublimului în plin prozaism; cu o plastică plină de pitoresc, valorificabilă cinematografic. Prozatorul nu se sfiește să intre în demodatul rol de autor omniscient, însă o face de pe o poziție modernă, fără să se implice, ca șl cum ar studia structura însăși a materiei la microscop și și-ar nota din cînd în când rezultatele observațiilor.

Alex. Ștefănescu, România literară, 04/14 1983

Să nu uităm evenimentele care au marcat acea perioadă (anul 1983):

.. este anul plecării din ţară a scriitorilor Oana Orlea (deţinută politic), Ion Caraion, poet, fost deţinut politic, iar 2 ani mai târziu , este interzisă apariţia romanului „Micelii”, de Alexandru Papilian, în acelaşi an având loc şi scandalul sub genericul „Meditaţia transcedentală” – o adevărată agresiune împotriva intelectualilor… La începutul anului (ianuarie), este interzis de către cenzură filmul „Glissando” al regizorului Mircea Daneliuc..

Dumitru Hurubă, Vatra Veche, august 2010

Am amintit romanul lui Alexandru Papilian cu intenția unei întrebări adresată cititorului: s-a retras literatura de azi în turnul ei de fildeș?

Z. D.