Când

ne-a lovit trenul
ca o veste mortală
timpul s-a spart 
și bagajele împrăștiate pe zeci de ani
au căpătat un iz aparte 
femeile adunate la poartă
moșeau adevărul prematur
fără acordul părinților
cu lentila spartă
toate cadrele-mi ieșeau întunecate
ca un filtru de doliu
azi știu că 
veștile te pălesc 
ca un tren de mare viteză
trecând spre mâine 
prin dâra de lumină
#306/2025

Comentariu:

Doliu pentru soborul de buchete în care nu mai vezi nici o floare, doar multă culoare si zarvă, pe când o singura floare ne-ar fi ramas in amintire, ar fi devenit o fărâma de eternitate.