Macii

Macii dau vântului trup,
ca femeia
haină moale răbdării.
Pentru că scrisul electronic e prea grăbit pentru a fi memorabil, pentru că scrisul pe hârtie și-a ieșit din mână, pentru că poemul a rămas, totuși, cea mai esențializată formă de încuvântare, m-am întors la începuturile cuvintelor: la lut, la poemul material. Stiu ca mai e pe Noesnerland un poem ‘Macii’ al Corinei Negrea. Iată și varianta mea – scurtissimă – , o aveam demult printre hârtii, dar acum l-am obiectivat sub forma unei tăblițe ‘latineiforme’







Lasă un răspuns