Ninge
Acum, pe margine de lume
ninge cu drag, ninge cu dor...
și glasul tău tăcut îmi spune
povești,
la gură de izvor.
Ninge cu drag, ninge cu dor,
tăind în două, anotimpul.
Prin amintiri încet cobor,
să nu strivesc, pășind,
alintul.
Și glasul tău tăcut îmi spune
că-mi cauți urma printre pași.
Chemarea ta ar vrea s-adune
toți pașii pe poteci
rămași.
Povești la gură de izvor,
și glasul tău tăcut ce-mi spune
că ningi cu drag, că ningi cu dor
acum, pe o margine
de lume...







Lasă un răspuns